abstrage

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză abstraire (după trage).

Pronunție

  • AFI: /ab'stra.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
abstrage
Infinitiv a abstrage
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
abstrag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să abstragă
Participiu abstras
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (rar) a desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe