desprinde

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des- + a prinde.

Pronunție

  • AFI: /des'prin.de/


Verb


Conjugarea verbului
desprinde
Infinitiv a desprinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desprind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desprindă
Participiu desprins
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa.
  2. (v.tranz.) a rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus.
  3. (v.tranz.) a desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin.
  4. (v.tranz.) a lua din cui sau din cuier.
  5. (v.tranz.) a scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma.
  6. (v.refl.) a se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa.
  7. (v.refl.) a se desface dintr-un tot, a se separa; (p.ext.) a se contura, a se desluși.
  8. (v.refl.) (despre oameni) a ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa.
  9. (v.refl.) (rar) a se despărți, a se separa de cineva.
  10. (v.refl.) (fig.) a rezulta, a reieși.
  11. (v.refl.) a se distinge, a se înțelege, a se auzi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe