accentor

engleză

(English)

Etimologie

Din latină accentor („cineva care cântă împreună cu altcineva”); compus din ad + cantor („cântător”) < canō („a cânta”).

Pronunție

• AFI: /ək'sɛntə/ (Anglia)
• AFI: /ək'sɛn.tɚ/ (SUA)

Substantiv

accentor, pl. accentors

1. (ornit.) gen de pasăre (Prunella); brumăriță
2. (înv., muz.) dirijor

Cuvinte apropiate

• hedge warbler
• water thrush

Vezi și

• hedge sparrow

Anagrame

• concreta

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Compus din ad + cantor („cântător”) < canō („a cânta”).

Pronunție

• AFI: /ak'kentor/

Substantiv

Declinarea substantivului accentor
m.	Singular	Plural
Nominativ	accentor	accentōrēs
Genitiv	accentōris	accentōrum
Dativ	accentōrī	accentōribus
Acuzativ	accentōrem	accentōrēs
Ablativ	accentōre	accentōribus
Vocativ	accentor	accentōrēs

1. cineva care cântă împreună cu altcineva

Cuvinte apropiate

• canō
• cantor

Referințe

• Wiktionary