acceptera

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din germană acceptieren. Confer franceză accepter < latină acceptare.

Pronunție

  • AFI: /aksept'e:ra/


Verb


Conjugarea verbului
acceptera
Activ Pasiv
Infinitiv acceptera accepteras
Prezent accepterar accepteras
Perfect accepterade accepterades
Supin accepterat accepterats
Imperativ acceptera
Participiu
Prezent accepterande, accepterandes
Perfect accepterad
  1. a accepta

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate