accepta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză accepter < latină acceptare.

Pronunție

  • AFI: /ak.ʧep'ta/


Verb


Conjugarea verbului
accepta
Infinitiv a accepta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
accept
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să accepte
Participiu acceptat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a fi de acord.
  2. (v.tranz.) a tolera, a suporta.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe