Sari la conținut

accept

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză accepter < latină acceptus.

Pronunție

  • AFI:/akˈʧept/


Substantiv


Declinarea substantivului
accept
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ accept accepte
Articulat acceptul acceptele
Genitiv-Dativ acceptului acceptelor
Vocativ ' '
  1. consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță.
  2. acord, înțelegere.
  3. doctrină preferabilă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din accepta.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru accepta.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru accepta.

Referințe




engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie accepten < franceza medie accepter < latină acceptare.

Pronunție

  • AFI: /ækˈsɛpt/


Verb


Conjugarea verbului
to accept
Infinitiv to accept
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 accepts
Trecut simplu accepted
Participiu trecut accepted
Participiu prezent accepting
  1. a accepta
    We accept your account of what happened.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Paronime

Referințe




suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
accept
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ accept accepten accepter accepterna
Genitiv accepts acceptens accepters accepternas

accept

  1. recepție

Cuvinte derivate

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=accept&oldid=951361”