acceptare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a accepta.

Pronunție

  • AFI: /ak.ʧep'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
acceptare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acceptare acceptări
Articulat acceptarea acceptările
Dativ-Genitiv acceptării acceptărilor
Vocativ acceptareo acceptărilor
  1. acțiunea de a accepta și rezultatul ei.
  2. (ec.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare.
  3. (ec.) semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligăplătească la scadență suma din polița respectivă.
  4. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe