accointance

franceză

(français)

Etimologie

Din latină populară accognitare.

Pronunție

• AFI: /a.kwɛ̃.tɑ̃s/

Substantiv

accointance f., accointances pl.

1. cunoștință, relație; frecventare

   Je ne veux point d'accointance avec lui.

2. relație amoroasă

   Elle a eu des accointances avec lui.

Sinonime

• 1: liaison, fréquentation, amitié

Cuvinte derivate

• accointable
• accointé
• accointer