accointance

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din latină populară accognitare.

Pronunție

  • AFI: /a.kwɛ̃.tɑ̃s/


Substantiv

accointance f., accointances pl.

  1. cunoștință, relație; frecventare
    Je ne veux point d'accointance avec lui.
  2. relație amoroasă
    Elle a eu des accointances avec lui.

Sinonime

Cuvinte derivate