accusare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină accūsāre, forma de prezent activ pentru accūsō („a acuza, a reproșa, a învinui”).

Pronunție

• AFI: /akkuˈzare/

Verb

1. (jur.) a acuza, a învinui

   Accusare qualcuno di un reato.

2. a acuza, a reproșa
3. a da vina pe, a învinovăți
4. a simți
5. a indica, a arăta

   Il suo aspetto accusa stanchezza.

6. (bis.) a mărturisi, a confesa
7. (spec.) a confirma primirea

Sinonime

• 1: (jur.) citare, notificare, querelare
• 2: addebitare, biasimare, colpevolizzare, criticare, dare la colpa, denunciare, fare carico, imputare, incolpare, incriminare, insinuare, manifestare, palesare, rimproverare, rinfacciare, ritenere colpevole, ritenere responsabile, rivelare, sentire, tacciare
• 3: calunniare, denigrare, diffamare
• 4: avvertire
• 7: dichiarare

Antonime

• 1-2: assolvere, difendere, discolpare, giustificare, scagionare, scusare
• 5: ignorare, nascondere, occultare, tacere

Cuvinte derivate

• accusa
• accusabile
• accusabilità
• accusarsi
• accusativo
• accusato
• accusatore
• accusatorio
• autoaccusarsi
• riaccusare

Expresii

• accusare il colpo

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din accūsō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ak.kuːˈsaː.rɛ/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ak.kuˈs̬aː.re/

Verb

1. forma de prezent activ pentru accūsō.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent pasiv imperativ și indicativ pentru accūsō.