imputare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) imputa.

Pronunție

  • AFI: /im.pu'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
imputare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imputare imputări
Articulat imputarea imputările
Genitiv-Dativ imputării imputărilor
Vocativ imputare imputărilor
  1. acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire.
  2. (concr.) măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputație.


Traduceri

Anagrame

Referințe