acuza

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză accuser < latină accusare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) acuza
Infinitiv a (se) acuza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) acuz
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) acuze
Participiu acuzat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a învinui, a învinovăți.
    A se acuza unul pe celălalt.
    Îl acuz de omor.
  2. (franțuzism) a arăta, a vădi, a manifesta.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe