acuza

română

Etimologie

Din franceză accuser < latină accusare.

Pronunție

• AFI: /a.ku'za/

Verb

Conjugarea verbului (se) acuza
Infinitiv	a (se) acuza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) acuz
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) acuze
Participiu	acuzat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a învinui, a învinovăți.

   A se acuza unul pe celălalt.

   Îl acuz de omor.

2. (franțuzism) a arăta, a vădi, a manifesta.

Sinonime

• 1: (jur.) inculpa, (se) învinovăți, (se) învinui, (livr.) (se) culpabiliza, (se) incrimina, (prin Mold.) (se) bănui, (înv.) (se) jelui, (se) prihăni, (se) vinovăți, (se) vinui
• 2: arăta, manifesta, vădi

Antonime

• îndreptăți, justifica, dezvinovăți, disculpa

Cuvinte derivate

• acuzabil
• acuzare
• acuzat, acuzată
• acuzativ
• acuzator
• acuzatorial
• acuzație, acuzațiune

Traduceri

a învinui

afrikaans: aanklaag (Afrikaans) arabă: إتهم (العربية) catalană: acusar (català) daneză: anklage (dansk) engleză: accuse (English) esperanto: akuzi (Esperanto) finlandeză: syyttää (suomi) franceză: accuser (français) greacă: κατηγορώ (Ελληνικά) indoneziană: menuduh (Bahasa Indonesia) interlingua: accusar (interlingua) italiană: accusare (italiano)

japoneză: 問う (日本語) (tou), 着せる (日本語) (kiseru) latină: accusare (Latina) maghiară: besúg (magyar) neerlandeză: beschuldigen (Nederlands) papamiento: akusá (Papiamentu) poloneză: oskarżać (polski) portugheză: acusar (português) rusă: винить (vinít) (русский) spaniolă: acusar (español) suedeză: anklaga (svenska), beskylla (svenska) turcă: suçlamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online