acompaniatoare

română

Etimologie

Din acompaniator.

Pronunție

• AFI: /a.kom.pa.ni.a'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului acompaniatoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	acompaniatoare	acompaniatoare
Articulat	acompaniatoarea	acompaniatoarele
Genitiv-Dativ	acompaniatoarei	acompaniatoarelor
Vocativ	acompaniatoareo	acompaniatoarelor

1. persoană care acompaniază pe cineva.

Sinonime

• (rar) secundantă

Cuvinte apropiate

• acompaniator

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online