acompaniator
română
Etimologie
Din franceză accompagnateur.
Pronunție
- AFI: /a.kom.pa.ni.a'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului acompaniator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | acompaniator | acompaniatori |
| Articulat | acompaniatorul | acompaniatorii |
| Genitiv-Dativ | acompaniatorului | acompaniatorilor |
| Vocativ | acompaniatorule | acompaniatorilor |
- persoană care acompaniază pe cineva.
Sinonime
- (rar) secundant
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online