aderență

română

Etimologie

Din franceză adhérence.

Pronunție

• AFI: /a.de'ren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului aderență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aderență	aderențe
Articulat	aderența	aderențele
Genitiv-Dativ	aderenței	aderențelor
Vocativ	aderențo	aderențelor

1. (med.) țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă.
2. (tehn.) forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact.

   Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.

3. fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat.
4. aderare, solidarizare conștientă la ceva.

Sinonime

• 1: (med.) bridă
• 4: aderare

Cuvinte derivate

• neaderență

Cuvinte apropiate

• aderent

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online