adjudeca

română

Etimologie

Din latină adjudicare.

Pronunție

• AFI: /ad.ʒu.deˈka/

Verb

Conjugarea verbului adjudeca
Infinitiv	a adjudeca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	adjudec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să adjudece
Participiu	adjudecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.

Sinonime

• (jur.) (înv.) harecilui

Cuvinte derivate

• adjudecar
• adjudecare
• adjudecatar, adjudecatară
• adjudecație, adjudecațiune
• adjudecător, adjudecătoare

Traduceri

a atribui un bun

catalană: adjudicar (català) engleză: earmark (English), adjudge (English) esperanto: asigni (Esperanto), aljuĝi (Esperanto) franceză: adjuger (français) germană: anweisen (Deutsch)

latină: adjudicare (Latina) neerlandeză: toewijzen (Nederlands) portugheză: adjudicar (português) spaniolă: adjudicar (español) suedeză: öronmärka (svenska)

Referințe

• DEX online