affär

De la Wikționar, dicționarul liber

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din franceză affaire („afacere; treabă”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
affär
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ affär affären affärer affärerna
Genitiv affärs affärens affärers affärernas
  1. (com.) magazin
    Jag skall till affären för att köpa mjölk.
  2. (fin., ec., admin.) acord, afacere, înțelegere
    en bra affär
  3. (mai ales la pl.) afacere, comerț
    en rådgivare i affärer
  4. (mai ales la pl.) situație economică
    ha dåliga affärer
  5. (fig.) treabă
    Sköt dina egna affärer!
  6. (p.ext.) aventură, legătură (amoroasă)
    Kalle och Stina har en affär.
  7. (mai ales politic) scandal
    Dreyfussaffären

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe