aho

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție


Interjecție

  1. strigăt cu care se încetinește sau oprește mersul boilor (înjugați).
  2. strigăt cu care începe plugușorul.
  3. strigăt prin care căutămoprim pe cineva de a face ceva.


Traduceri

Referințe