mers

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a merge.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mers
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mers mersuri
Articulat mersul mersurile
Dativ-Genitiv mersului mersurilor
Vocativ mersule mersurilor
  1. faptul de a merge.
  2. deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere.
  3. fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva.
  4. (rar) curs, curgere (a unei ape curgătoare).
  5. ieșire (a fumului, a gazelor etc.).
  6. evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.).
  7. (rar) desfășurare a unei activități.
  8. (mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe