mers
 Vezi și : MERS, Mers
|
română
Etimologie
Din verbul a merge.
Pronunție
- AFI: /mers/
Substantiv
| Declinarea substantivului mers | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mers | mersuri |
| Articulat | mersul | mersurile |
| Genitiv-Dativ | mersului | mersurilor |
| Vocativ | mersule | mersurilor |
- faptul de a merge.
- deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere.
- fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva.
- (rar) curs, curgere (a unei ape curgătoare).
- ieșire (a fumului, a gazelor etc.).
- evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.).
- (rar) desfășurare a unei activități.
- (mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mers | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mers | merși |
| Feminin | mearsă | merse |
| Neutru | mers | merse |
- (înv.) care s-a deplasat.
- care a plecat de undeva.
- care s-a dus undeva.
- (despre drum) care a fost parcurs.
- care s-a mutat în alt loc.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din merge.
Verb
- forma de participiu trecut pentru merge.
Referințe
- DEX '98 via DEX online