plugușor

română

Etimologie

Din plug + sufixul -ușor.

Pronunție

• AFI: /plu.gu'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului plugușor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plugușor	plugușoare
Articulat	plugușorul	plugușoarele
Genitiv-Dativ	plugușorului	plugușoarelor
Vocativ	plugușorule	plugușoarelor

1. diminutiv al lui plug; pluguleț, pluguț.
2. plug împodobit cu hârtie colorată, cu flori etc., cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou, recitând colinde, sunând din clopoței, pocnind din bici etc.; (p.ext.) datina uratului de Anul nou în folclorul românesc, precum și versurile care se rostesc cu această ocazie; pluguleț, plug.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online