aiureală

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a aiuri + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /a.ju're̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aiureală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aiureală aiureli
Articulat aiureala aiurelile
Genitiv-Dativ aiurelii aiurelilor
Vocativ aiurealo aiurelilor
  1. delir.
  2. (fam.) vorbire lipsită de sens; absurditate.
  3. (fam.) zăpăceală, tulburare, dezordine.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe