alcătuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a alcătui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /al.kə.tu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
alcătuitor
Singular Plural
Masculin alcătuitor alcătuitori
Feminin alcătuitoare alcătuitoare
Neutru alcătuitor alcătuitoare
  1. care intră în compoziția unui lucru; constitutiv.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
alcătuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alcătuitor alcătuitori
Articulat alcătuitorul alcătuitorii
Genitiv-Dativ alcătuitorului alcătuitorilor
Vocativ alcătuitorule alcătuitorilor
  1. persoană care alcătuiește ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe