alerga

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină allargare (< largus).

Pronunție

  • AFI: /a.ler'ga/


Verb


Conjugarea verbului
alerga
Infinitiv a alerga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
alerg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să alerge
Participiu alergat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a merge repede; a goni; a fugi.
    Calul aleargă.
  2. (v.tranz) a fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde.
  3. a fugări pe cineva.
  4. a se grăbi într-o direcție sau către un scop.
  5. a recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență; a umbla după treburi.
  6. a umbla de colo până colo, fără o țintă precisă.
  7. (v.tranz.) (pop.) a cutreiera, a străbate un loc.
  8. a participa la probele de alergări în cadrul unei competiții sportive.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A alerga intr-un suflet = a veni foarte repede
  • A alerga dupa bani = a câuta insistent bani
  • A alerga cu limba scoasă = a dori foarte mult ceva


Traduceri

Referințe