alinătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) alina + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /a.li.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alinătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alinătură alinături
Articulat alinătura alinăturile
Genitiv-Dativ alinăturii alinăturilor
Vocativ alinăturo alinăturilor
  1. (rar) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.


Traduceri

Anagrame

Referințe