alintare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a alinta.

Pronunție

  • AFI: /a.lin'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
alintare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alintare alintări
Articulat alintarea alintările
Genitiv-Dativ alintării alintărilor
Vocativ alintareo alintărilor
  1. acțiunea de a (se) alinta și rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere, alintătură; alint; răsfăț, răzgâială.


Traduceri

Anagrame

Referințe