aliterație
română
Etimologie
Din franceză allitération.
Pronunție
- AFI: /a.li.te'ra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului aliterație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aliterație | aliterații |
| Articulat | aliterația | aliterațiile |
| Genitiv-Dativ | aliterației | aliterațiilor |
| Vocativ | aliterațio | aliterațiilor |
- procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă.
- (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online