alolingv
Etimologie
Formație internă din alo- (diferit) și sufixul -lingv, după modelul bilingv.[1]
Pronunție
- AFI: /a.lo'lingv/
Substantiv
| Declinarea substantivului alolingv | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alolingv | alolingvi |
| Articulat | alolingvul | alolingvii |
| Genitiv-Dativ | alolingvului | alolingvilor |
| Vocativ | alolingvule | alolingvilor |
- (în Republica Moldova) persoană care nu are limba maternă sau nu utilizează în mod curent limba română.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului alolingv | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | alolingv | alolingvi |
| Feminin | alolingvă | alolingve |
| Neutru | alolingv | alolingve |
- (în Republica Moldova) care nu utilizează în mod curent limba română.
Sinonime
Antonime
Cuvinte compuse
Traduceri
care nu utilizează limba română
Referințe
- ↑ Termenul școală alolingvă deși folosit în mod curent în Republica Moldova este discutabil, determinativul alolingv nefiind înregistrat în acte juridice și neavând fundamentare științifică; el nu este înregistrat nici de DEX, care conține însă cuvintele alofon și alogen, nici de Marele dicționar de neologisme al lui F.Marcu (2002), care însă înregistrează cuvântul aloglot - (cel) care vorbește o altă limbă. [1]