alteță
română
Etimologie
Din italiană altezza, franceză altesse.
Pronunție
- AFI: /al'te.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului alteță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alteță | altețe |
| Articulat | alteța | altețele |
| Genitiv-Dativ | alteței | altețelor |
| Vocativ | altețo | altețelor |
- (adesea folosit ca formulă de adresare) titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online