alteță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din italiană altezza, franceză altesse.

Pronunție

  • AFI: /al'te.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alteță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alteță altețe
Articulat alteța altețele
Genitiv-Dativ alteței altețelor
Vocativ altețo altețelor
  1. (adesea folosit ca formulă de adresare) titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu.


Traduceri

Anagrame

Referințe