amestecătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a amesteca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /a.mes.te.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
amestecătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amestecătură amestecături
Articulat amestecătura amestecăturile
Dativ-Genitiv amestecăturii amestecăturilor
Vocativ amestecătură amestecăturilor
  1. produs al amestecării; amestec.
  2. îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec.


Traduceri

Referințe