amestecătură

română

Etimologie

Din a amesteca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /a.mes.te.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului amestecătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amestecătură	amestecături
Articulat	amestecătura	amestecăturile
Genitiv-Dativ	amestecăturii	amestecăturilor
Vocativ	amestecătură	amestecăturilor

1. produs al amestecării; amestec.
2. îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online