antebraț

română

Etimologie

Din ante- + braț. (după franceză avant-bras).

Pronunție

• AFI: /an.te'braʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului antebraț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antebraț	antebrațe
Articulat	antebrațul	antebrațele
Genitiv-Dativ	antebrațului	antebrațelor
Vocativ	antebrațule	antebrațelor

1. parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bătrânet

Referințe

• DEX '98 via DEX online