antevorbitor

română

Etimologie

Din ante- + vorbitor (după germană Vorredner).

Pronunție

• AFI: /an.te.vor.bi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului antevorbitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antevorbitor	antevorbitori
Articulat	antevorbitorul	antevorbitorii
Genitiv-Dativ	antevorbitorului	antevorbitorilor
Vocativ	antevorbitorule	antevorbitorilor

1. persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane.

Cuvinte derivate

• antevorbitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online