antrenor

română

Etimologie

Din franceză entraineur.

Pronunție

• AFI: /an.tre'nor/

Substantiv

Declinarea substantivului antrenor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antrenor	antrenori
Articulat	antrenorul	antrenorii
Genitiv-Dativ	antrenorului	antrenorilor
Vocativ	antrenorule	antrenorilor

1. persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor.

Cuvinte derivate

• antrenoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului antrenor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antrenor	antrenoare
Articulat	antrenorul	antrenoarele
Genitiv-Dativ	antrenorului	antrenoarelor
Vocativ	antrenorule	antrenoarelor

1. utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online