antrenor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză entraineur.

Pronunție

  • AFI: /an.tre'nor/


Substantiv


Declinarea substantivului
antrenor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antrenor antrenori
Articulat antrenorul antrenorii
Genitiv-Dativ antrenorului antrenorilor
Vocativ antrenorule antrenorilor
  1. persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
antrenor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antrenor antrenoare
Articulat antrenorul antrenoarele
Genitiv-Dativ antrenorului antrenoarelor
Vocativ antrenorule antrenoarelor
  1. utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină.


Traduceri

Referințe