apocrif

română

Etimologie

Din franceză apocryphe < latină apocryphus.

Pronunție

• AFI: /a.po'krif/

Adjectiv

Declinarea adjectivului apocrif
	Singular	Plural
Masculin	apocrif	apocrifi
Feminin	apocrifă	apocrife
Neutru	apocrif	apocrife

1. (despre scrieri) care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică.

Traduceri

neautentic

afrikaans: apokrief (Afrikaans) catalană: apócrif (català) engleză: apocryphal (English) esperanto: apokrifa (Esperanto) franceză: apocryphe (français) germană: apokryph (Deutsch)

maghiară: apokrif (magyar) neerlandeză: apocrief (Nederlands), twijfelachtig (Nederlands) portugheză: apócrifo (português) spaniolă: apócrifo (español) suedeză: apokryfisk (svenska)

Substantiv

Declinarea substantivului apocrif
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	apocrif	apocrife
Articulat	apocriful	apocrifele
Genitiv-Dativ	apocrifului	apocrifelor
Vocativ	apocrifule	apocrifelor

1. (substantivat, n.) scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice.

Referințe

• DEX online