Sari la conținut

apoteoza

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză apothéoser.

Pronunție

  • AFI: /a.po.te.oˈza/


Verb


Conjugarea verbului
apoteoza
Infinitiv a apoteoza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
apoteozez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să apoteozeze
Participiu apoteozat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (în antichitatea greco-romană) a trece un erou sau un împărat în rândul zeilor.
  2. (v.tranz.) (fig.) a aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe