slavă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) slava.

Pronunție

  • AFI: /'sla.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
slavă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slavă slăvi
Articulat slava slăvile
Genitiv-Dativ slăvii slăvilor
Vocativ slavă slăvilor
  1. (mai ales la sg.) glorie, faimă, renume.
  2. laudă, preamărire, proslăvire.
  3. înaltul cerului, văzduh.
  4. (bis.) măreție, grandoare a divinității.
  5. (înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) grație..., datorită..., mulțumită...

Expresii

  • Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru
  • A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi


Traduceri

Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
Limba slavă
Regiuni unde limbile slave sunt vorbite

Etimologie

Din slav.

Pronunție

  • AFI: /'sla.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
slavă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slavă slave
Articulat slava slavele
Genitiv-Dativ slavei slavelor
Vocativ slavo slavelor
  1. persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavonă.
  2. limba vorbită de slavi.


Traduceri

Anagrame

Referințe