rezolva

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină resolvere, germană resolvieren.

Pronunție

  • AFI: /re.zol'va/


Verb


Conjugarea verbului
rezolva
Infinitiv a rezolva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rezolv
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rezolve
Participiu rezolvat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a găsi soluția unei probleme.
  2. (v.tranz.) a pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa.
  3. (v.tranz.) (despre instrumente optice) a separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe