arămar

română

Etimologie

Din aramă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /a.rə'mar/

Substantiv

Declinarea substantivului arămar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arămar	arămari
Articulat	arămarul	arămarii
Genitiv-Dativ	arămarului	arămarilor
Vocativ	arămarule	arămarilor

1. persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă.

Cuvinte derivate

• arămărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online