arendă

română

Etimologie

Din latină medie arenda, intrat târziu, probabil în secolul XVIII, și pe mai multe căi în același timp. Confer rusă арeнда (arenda), poloneză arenda.

Pronunție

AFI: /a'ren.də/

Substantiv

Declinarea substantivului arendă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arendă	arenzi
Articulat	arenda	arenzile
Genitiv-Dativ	arenzii	arenzilor
Vocativ	arendă	arenzilor

cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat.
sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online