arendaș

română

Etimologie

Din arendă + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /a.ren'daʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului arendaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arendaș	arendași
Articulat	arendașul	arendașii
Genitiv-Dativ	arendașului	arendașilor
Vocativ	arendașule	arendașilor

1. persoană care ia în arendă un bun (mai ales o proprietate agricolă mai întinsă).

Cuvinte derivate

• arendășesc
• arendăși
• arendășie
• arendășiță
• arendășoaică
• subarendaș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dansare

Referințe

• DEX '98 via DEX online