areopag

română

Etimologie

Din franceză aréopage < latină areopagus.

Pronunție

• AFI: /a.re.oˈpag/

Substantiv

Declinarea substantivului areopag
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	areopag	areopaguri
Articulat	areopagul	areopagurile
Genitiv-Dativ	areopagului	areopagurilor
Vocativ	areopagule	areopagurilor

1. consiliu și tribunal suprem din Atena antică.
2. (fig.) (livr.) adunare de savanți, de artiști de mare valoare, de mare competență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online