armonia

română

Etimologie

Din armonie.

Pronunție

• AFI: /ar.moˈni.a/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru armonie.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină harmonĭa < greacă antică ἁρμονία (armonía).

Pronunție

• AFI: /armo'nia/

Substantiv

armonia f., armonie pl.

1. armonie, echilibru
2. (muz.) acord, concordanță, armonie

Sinonime

• 2: accordo

Antonime

• disarmonia

Cuvinte apropiate

• armonica
• armonico
• armonioso
• armonista
• armonistico
• armonium

Referințe

• Treccani.it

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină harmonĭa < greacă antică ἁρμονία (armonía).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

armonia f.

1. armonie, echilibru
2. (muz.) acord, concordanță, armonie