accordo

Vezi și : accordò

italiană

(italiano)

Etimologie

Deverbal din accordare („a acorda, a oferi, a atribui”) +‎ -o.

Pronunție

• AFI: /akˈkɔrdo/

Substantiv

accordo m., accordi pl.

1. înțelegere, acord, învoială, învoire

   In perfetto accordo.

2. aranjament, aranjare; (p.ext.) pact, tratat

   Accordo fra le parti.

3. (muz.) acord

   accordi dissonanti

4. (gram.) concordanță
5. (fig.) armonie

Sinonime

• 1-2: accomodamento, affiatamento, aggiustamento, buon rapporto, concordato, concordia, consenso, contratto, convenzione, intesa, pace, patto, transazione, trattato, unione
• 3: (muz.) assonanza, concordanza, consonanza
• 4: (gram.) armonia

Antonime

• 1-2: contesa, contrasto, disaccordo, discordia, dissenso, disunione, divergenza, lite, ostilità

Cuvinte derivate

• accordale
• accordicchio
• preaccordo

Cuvinte apropiate

• accordabile
• accordamento
• accordanza
• accordare
• accordata
• accordatore
• accordio

Locuțiuni

• d'accordo

Etimologie

Din accordare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accordare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din accordar.

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ɐˈkɔɾ.du/
• (Brazilia) AFI: /aˈkɔʁ.du/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accordar.