arnăuțel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din arnăut + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ar.nə.u'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
arnăuțel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arnăuțel arnăuței
Articulat arnăuțelul arnăuțeii
Genitiv-Dativ arnăuțelului arnăuțeilor
Vocativ arnăuțelule arnăuțeilor
  1. (pop.) diminutiv al lui arnăut.


Traduceri

Anagrame

Referințe