arnăuțel

română

Etimologie

Din arnăut + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ar.nə.uˈʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului arnăuțel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arnăuțel	arnăuței
Articulat	arnăuțelul	arnăuțeii
Genitiv-Dativ	arnăuțelului	arnăuțeilor
Vocativ	arnăuțelule	arnăuțeilor

1. (pop.) diminutiv al lui arnăut.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alternau

Referințe

• DEX '98 via DEX online