ascet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ascète.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ascet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ascet asceți
Articulat ascetul asceții
Genitiv-Dativ ascetului asceților
Vocativ ascetule asceților
  1. (livr.) pustnic, sihastru; (fig.) persoană care duce o viață austeră și retrasă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe