sihastru

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă ισιχαστισ (isihastís).

Pronunție

  • AFI: /si'has.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
sihastru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sihastru sihaștri
Articulat sihastrul sihaștrii
Genitiv-Dativ sihastrului sihaștrilor
Vocativ sihastrule sihaștrilor
  1. om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic.
  2. (fig.) persoană care trăiește izolată, retrasă de societate.
  3. animal sălbatic bătrân care trăiește singur.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe