ascuțime

română

Etimologie

Din a ascuți + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /as.ku'ʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului ascuțime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ascuțime	invariabil
Articulat	ascuțimea	invariabil
Genitiv-Dativ	ascuțimii	invariabil
Vocativ	ascuțime	invariabil

1. faptul de a fi ascuțit.
2. (fig.) agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate.

Locuțiuni

• (loc.adv.) cu ascuțime = hotărât, ferm.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• secătuim
• smuceați
• sumecați

Referințe

• DEX '98 via DEX online