asibilare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) asibila.

Pronunție

  • AFI: /a.si.bi'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
asibilare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ asibilare asibilări
Articulat asibilarea asibilările
Genitiv-Dativ asibilării asibilărilor
Vocativ asibilareo asibilărilor
  1. fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe