asuma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză assumer < latină assumare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
asuma
Infinitiv a asuma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
asum
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să asume
Participiu asumat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angajaîndeplinească ceva.
    A-și asuma o răspundere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe