aureola

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză auréoler.

Pronunție

  • AFI: /a.u.re.o'la/


Verb


Conjugarea verbului
aureola
Infinitiv a aureola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aureolez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aureoleze
Participiu aureolat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înconjura cu o aureolă.
  2. (v.tranz.) (fig.) a încununa, a glorifica (pentru calitățile sale).


Traduceri

Referințe