autodistrugere

română

Din auto- + distrugere (după franceză autodestruction).

Declinarea substantivului autodistrugere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	autodistrugere	autodistrugeri
Articulat	autodistrugerea	autodistrugerile
Genitiv-Dativ	autodistrugerii	autodistrugerilor
Vocativ	autodistrugere	autodistrugerilor

faptul de a se distruge singur.
(spec.) proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta.