autodistrugere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din auto- + distrugere (după franceză autodestruction).

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.dis'tru.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
autodistrugere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autodistrugere autodistrugeri
Articulat autodistrugerea autodistrugerile
Dativ-Genitiv autodistrugerii autodistrugerilor
Vocativ autodistrugere autodistrugerilor
  1. faptul de a se distruge singur.
  2. (spec.) proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta.


Traduceri

Referințe