autoimpunere

română

Etimologie

Din auto- + impunere.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.im.pu'ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului autoimpunere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	autoimpunere	autoimpuneri
Articulat	autoimpunerea	autoimpunerile
Genitiv-Dativ	autoimpunerii	autoimpunerilor
Vocativ	autoimpunere	autoimpunerilor

1. contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online